Alfabetul tactil al culorilor, extensia alfabetului Braille care elimină barierele cromatice dintre nevăzători și lumea normală
Unul dintre primele lucruri pe care copilul le învață despre lumea exterioară este cel legat de conceptul de culoare. Este un concept accesibil încă de la vârste fragede și un prim mod de structurare a mediului apropiat. Culoarea a devenit, în timp, un mijloc facil de transmitere a unor informații, construindu-se, din punct de vedere cultural, o întreagă simbolistică în jurul culorilor. Există domenii ale vieții cotidiene unde putem vorbi de o utilizare convențională standardizată și universală, cu largă răspândire a culorilor, mai ales în ceea ce privește semnele de circulație, semnalarea unor situații periculoase, marcarea unor branduri, logo-uri, etc. O lume în care informația vine la oameni prin intermediul acestora. Nu însă și pentru persoanele cu dizabilități vizuale.
Alfabetul tactil al culorilor – cunoscut sub numele de alfabetul Scripor, a fost numit după creatorul acestuia, Tudor Paul Scripor – este un concept bazat pe completarea alfabetului Braille și este folosit doar pentru culori. Această standardizare cromatică inovatoare, ușor de învățat și universală permite persoanelor cu dizabilități vizuale (cecitate, ambliopie, acromatopsie/daltonism) să identifice, să scrie, să citească, să recunoască și să diferențieze în mod tactil, culorile. Este, deci, un instrument special conceput pentru a veni în întâmpinarea nevoilor persoanelor cu dizabilități vizuale, oferindu-le egalitate în șanse. Accesibilizarea mediului social prin intermediul alfabetului Scripor, creează persoanelor cu dizabilități vizuale posibilitatea de a trăi complet și inclusiv într-o lume în care utilizarea culorilor în diferite domenii are o largă răspândire.
Cuvântul – „culoare” – indiferent de limbă, dialect, cultură, zonă geografică – a fost redus, deci, la un simbol, unic, simplu și universal. Culoarea este reprezentată printr-o combinație de puncte, acestea fiind poziționate într-o celulă asemănătoare alfabetului Braille. – Anca Corcheș, profesor psihopedagog la Liceul Special pentru Deficienţi de Vedere din Cluj-Napoca
Folosind celula Scripor pentru reprezentarea culorilor, nevăzătorii și daltoniștii pot distinge cu ușurință acum culorile, nuanțele, chiar și intensitatea acestora, îmbunătățindu-și viața de zi cu zi. Utilizând etichetele tactile ale culorilor, atleții nevăzători îți aleg singuri centurile de arte marțiale și pot recunoaște steagurile și medaliile. Nevăzătorii sau persoanele cu dizabilități de vedere vor putea să aleagă alimentele sănătoase/eco pentru ei – de ex. Nutri-Score este un cod bazat exclusiv pe culori -, să-și cumpere produsele preferate doar pe baza culorii, să-și achiziționeze îmbrăcăminte și produse cosmetice, jocuri de societate, jucării, devenind astfel mai independenți și mai încrezători.De asemenea, alfabetul tactil al culorilor oferă noi oportunități în creearea de noi locuri de muncă care implică sortarea bazată pe culori, educație incluzivă, tehnologii asistive, divertisment și multe altele, oferind astfel incluziunea profesională.
Inventatorul alfabetului tactil al culorilor, Tudor Paul Scripor, și una dintre colaboratoarele sale apropiate, arhitecta Sanda Oltean, Inclusiv Design & Accesibility Consultant în cadrul Asociației și fost arhitect-șej al județului Cluj, au vorbit pentru ziarul Făclia despre uimitoarea descoperire și despre potențialul uriaș de aplicabilitate pe care aceest alfabet îl are la nivel global și în aproape orice domeniu de activitate de pe această planetă.
Reporter: Este Clujul un oraș prietenos cu persoanele fără vedere?
Tudor Paul Scripor: Clujul este în momentul acesta cel mai accesibil oraș din România din acest punct de vedere, dar nu este în totalitate, dar din puținul care s-a făcut în România, Clujul stă cel mai bine.
Și în comparație cu spațiul european?
Tudor Paul Scripor: Suntem cu zeci de ani în urmă.
Cu ce probleme se confruntă aceste persoane mai exact?
Sanda Oltean: Legislație există, avem și acele rampe la intrarea în instituțiile publice, dar există la nivel de normative, și nu neapărat fizic.
Tudor Paul Scripor: Legislația nu se aplică, cei care încalcă legislația nu sunt pedepsiți.
Sanda Oltean: E ca și cu veșnica problemă a traficului auto. În momentul în care un oraș a fost proiectat pentru căruțe și faptul că avem la un apartament de trei camere patru mașini, și mergem cu toții în centru cu mașina, așa e și cu clădirile. Ele sunt niște clădiri vechi care nu se pretează neapărat să le poți schimba. Fie că, din punctul de vedere al celor de la Monumente Istorice, nu poți să vii cu modificări agresive și să vii cu rampa, cu alte cuvinte nu prea mai poți să le adaptezi. Problema ar trebui pusă la clădirile noi
Cum v-a venit ideea acestui alfabet revoluționar?
Tudor Paul Scripor: Alfabetul tactil al culorilor este o completare a alfabetului Braille. Pentru nevăzători, acesta reprezintă cifre și litere, este folosit pentru a citi și a scrie. Sunt reprezentate și notele muzicale, și semne din matematică, dar deloc culorile. Ca să spui culoare, albastru de exemplu, trebuie scrii acest cuvânt literă cu literă. Este irelevant pentru un nevăzător din Ungaria, ca să vă dau un exemplu, să înțeleagă alfabetul braille în română, și invers. Dar termenul de culoare, pentru că culoarea este un termen universal, l-am redus la un singur simbol universal. Este, deci, o combinație de puncte ca în alfabetul Braille. Acest simbol este ușor de recunoscut atât pentru un român, cât și pentru o persoană din afara țării.
Sanda Oltean: Acum, și noțiunea de culoare, 80 la sută dintre nevăzători au noțiunea de culoare și de spațiu dacă și-au pierdut vederea pe parcursul vieții.
Tudor Paul Scripor: Pentru cei care nu au văzut niciodată, și aici vorbim de până în 20 la sută dintre cei fără vedere, conceptul de culoare nu există. Iar acest alfabet este de fapt o standardizare, sau o convenție, mai bine spus. Pe ei nu-i interesează să știe, la propriu, cum arată roșul sau verdele, pe ei îi interesează să știe dacă această cămașă, de exemplu, este albă sau verde, sau roșie. Și acum, datorită acestui alfabet, pot să facă această diferență și să identifice culoarea.
Totul a pornit în 2012. Țineam un workshop de pictură, de tehnici de pictură și de restaurare, și la acest workshop mi s-a înscris un student nevăzător. I-am explicat cât am putut de bine cum arată un tablou, dar i-am explicat din punct de vedere volumetric. Adică, era ”Ciobănașul cu oi” de Grigorescu, și i-am reprodus o oaie cu ajutorul vatei, picioarele acesteia cu niște bețe de chibrituri, dar el mi-a reproșat că nu asta trebuia să-l învăț, ci exact culoarea. Nu știam în acel moment că nu există o convenție internațională de recunoaștere a culorilor pentru nevăzători. Am rămas foarte surprins să constat că nu există așa ceva, și din 2012 până în 2019 am lucrat la dezvoltarea acestui alfabet.
Mulți dintre cei care au încercat să realizeze acest alfabet al culorilor înaintea mea, au ales să meargă pe o cale greșită, din punctul meu de vedere. Au ales să meargă pe tot felul de texturi, irelevante de altfel pentru un nevăzător, sau pe forme geometrice. Nevăzătorii își fac convenții în sânul unei familii, dar acestea sunt valabile strict acolo.
Ei, eu am ales să merg spre alfabetizare, spre limbajul pe care ei deja îl folosesc. Am extins celula Braille, de la șase puncte câte are acum, la nouă, plus un punct de orientare. Acest punct de orientare este omniprezent în fiecare celulă deoarece le arată poziția. Este, ca să vă imaginați, ca și nordul la busolă sau cifra 12 la ceas.
Am brevetat acest alfabet în decembrie 2018, iar în anul următor am considerat oportun să-l prezint publicului, deoarece ne oferea o protecție în acest sens. Și, cel mai bun loc de prezentare a unei invenții este, clar, Salonul de Invenții și de Inovații de la Geneva. Ne-am înscris acolo, am fost acceptați. Am avut o surpriză foarte plăcută să constatăm că acel salon nu era un simplu târg, unde-ți prezinți invenția și atât, este o olimpiadă a invențiilor. Am primit ”Marele Premiu al Asociației Inventatorilor Germani”, un premiu care se acordă rar și care se acordă doar invențiilor care au impact mare în societate, și medalia de aur la categoria ”Artă-Cultură-Educație”.
Sanda Oltean: În ce privește aplicabilitatea acestei invenții, odată, se poate merge pe etichetare de haine, persoanele nevăzătoare caută cel mai mult independența, și atunci e foarte ușor să identifici pe o etichetă că e o bluză neagră cu flori roșii de exemplu, au, deci, libertatea de a decide ceea ce cumpără și ceea ce să poarte.
Tudor Paul Scripor: Avem la asociație un domn pasionat de electrotehnică și radioamatorism, și el a fost unul dintre oamenii care nu neapărat s-a împotrivit, dar a ignorat această invenție gândind că nu-i folosește la nimic un alfabet al culorilor, pentru că, zicea el, oricum nu le vede. Doar că el avea tot felul de proiecte la care dorea să lucreze și avea, culmea, probleme exact la partea de culori în ce privește circuitele electrice, cablurile, piesele necesare proiectelor dânsului etc. În cele din urmă, ne-a contactat în dorința de a afla cât mai multe despre acest alfabet, și l-a adoptat în secunda următoare.
Apoi, în această primăvară am făcut cadou unei familii etichete pentru ouăle de Paște. M-au sunat apoi, foarte emoționați, după sărbători, niște oameni, deci, care n-au văzut niciodată culorile, să-mi mulțumească pentru că, pentru prima dată în viața lor, au avut niște sărbători minunate, pentru că au știut mereu ce culoare are fiecare ou în parte.
Acest alfabet aduce cu el tot felul de premiere mondiale în privința utilității lui. Oamenii vin către noi cu tot felul de soluții, acolo unde ei identifică că acest alfabet este util.
Sanda Oltean: Aici vreu să vă spun o altă premieră, avem persoane nevăzătoare care au reușit să rezolve cubul Rubik! Pot să rezolve și să joace aproape toate jocurile copilăriei noastre. Apoi, am făcut o expoziție unde li s-a explicat alfabetul tactil, li s-a dat un tablou ca model, și au reușit să facă o reproducere a acestuia fără să-l vadă efectiv, doar ca percepție tactilă. Tablourile sunt aproape unu la unu, este fabulos! Dar am ajuns și la partea de accesibilizare în arhitectură. E ceva similar hărților de la metrou, știm toți cum arată. Așa am realizat harta Centrului Cultural de la Marghita.Practic eu, în baza unei hărți tactile aflată la intrare, în care sunt reproduse circuitele, unde e foaierul, unde e baia sau garderoba, ei pot să perceapă spațiul și să se descurce singuri în întreaga încăpere.
La fel, cu Primăria Cluj-Napoca am făcut, în baza unui protocol, un circuit tactic de jos de la poartă, astfel încât din locul de unde se dau acele bilete de ordine persoanele nevăzătoare să fie capabile să meargă singure, fără niciun ajutor extern, exact la ghișeul unde au de rezolvat o problemă. Avem discuții cu domnul Șerban Țigănaș, decanul Facultății de Arhitectură, pentru un suport de curs în ce privește voluntariatul, să implicăm în partea de accesibilizare și pe studenții care nu au probleme cu vederea, să organizăm workshop-uri comune. Ne-ar ajuta și pe noi cei care putem vedea să percem altfel spațiile 3D, de exemplu, spații pe care cei nevăzători le văd cu totul altfel decât noi. Vorbim de schema unui spital, a unei biserici sau a unei instituții publice, sau a unui teatru. Toate acesteau au niște spații predefinite și cu ajutorul lor poți realiza foarte ușor un ghidaj 3D.
Mă gândesc că acest proiect se poate extinde și pe stradă, să zic așa. Adică atingi un panou de pe o clădire și cei fără vedere pot să-și facă o idee asupra arhitecturii acesteia, inclusiv a culorilor ei…
Tudor Paul Scripor: Avem în Cluj cele cinci trasee turistice: renascentist, gotic, baroc și așa mai departe. Am propus ca pe aceeași hartă tactilă să fie reprezentate toate aceste cinci trasee, pentru că centrul orașului este același, dar pe culori diferite, în funcție de fiecare traseu turistic în parte. Și ce este foarte important, pentru că vorbeam la început despre universalitatea acestui alfabet, este că și un turist nevăzător german, și unul maghiar, care vizitează centrul Clujului poate să identifice acum foarte usor obiectivele de interes, și, e de la sine înțeles, că acest lucru poate ajuta în orientare și persoana care vede normal.
Acest alfabet tactil al culorilor se învață, și asta a dus la oportunitatea acordată copiilor nevăzători care acum pot să învețe culorile înaintea cifrelor și a literelor, exact cum fac copii cu vedere normală. Înainte, copii nevăzători ajungeau în clasa zero sau în clasa întâi și se apucau să învețe alfabetul Braille. Acum, însă, am ajuns în situația că alfabetul culorilor pregătește copilul pentru alfabetul Braille, și acesta este un lucru extrem de important.
Avem deja, în acest sens, un protocol semnat cu ministerul Educației încă din 2020, din luna februarie. În următoarea lună noi trebuia să implementăm acest proiect în prima școală de nevăzători din România, dar pandemia ne-a blocat. În consecință, eu i-am învățat acest alfabet pe foarte mulți nevăzători din întreaga lume, în sistemul online. Mi-am dat seama, apoi, de oportunitatea grozavă pe care această pandemie ne-a oferit-o, anume să scalăm la nivel internațional acest alfabet prin crearea unei platforme educaționale globale. Copii din Asociație ne întreabă cum arată animalele, cum arată florile, cum arată alimentele. În plus, suntem pe cale să punem la punct o colaborare cu o celebră companie care produce băuturi răcoritoare pentru a aplica pe eticheta acesteia codul care să ajute la identificarea rapidă a exact acelei băuturi. Am și făcut deja un experiment în acest sens, am etichetat sortimentele băuturii, toate cu alte culori, iar băiatul nevăzător s-a dus țintit și a pus în coș exact băutura pe care și-o dorea. Experimentul a continuat acasă la el, a pus băuturile în frigider, și, pentru prima dată, a putut să-i întrebe pe cei din jurul său ce doresc să bea! Ștefan, pentru că așa îl cheamă, a fost deosebit de fericit, a început să plângă de bucurie în momentul următor, uimit că poate să rezolve un lucru atât de banal pentru noi toți ceilalți!
Apoi, suntem în discuții pentru realizarea unor meniuri de restaurant accesibilizate cu ajutorul acestui alfabet. Nevăzătorii nu știu cum arată o prăjitură, de exemplu, sau o ciocolată. Cu acest alfabet am rezolvat și această problemă, practic. E un proiect care poate fi extins unde vreți dumneavoastră, la haine, în recunoașterea medicamentelor, la alegerea culorilor cu care să-ți zugrăvești casa, la eliberarea banilor la bancomate. M-a contactat, de exemplu, un celebru bucătar indian, orb desigur, care mi-a mărturisit că datorită acestui alfabet el poate să-și codifice eficient condimentele. Este, deci, uluitor în câte domenii poți aplica acest alfabet.
Alfabetul acesta aduce oamenii împreună la aceeași masă, unește, practic, comunități întregi, asta este pentru noi fascinant. Implementarea alfabetului a ajuns la nivel internațional, deci. Avem parteneriate în 23 de țări, în afară de țările din comunitatea europeană, cu Statele Unite, Canada, Australia etc. Invenția este relativ nouă pentru acum lumea conștientizează și observă domeniul uriaș de aplicabilitate al acestui alfabet. Interesant este că utilitatea acestui alfabet este mai cunoscută în afara țării. Chiar glumeam cu colegii mei că dacă ne-am fi născut în altă țară, în America de exemplu, acest alfabet era deja utilizat pe scară extrem de largă la nivel global, și poate că eram și milionari deja.
Cum vă protejați invenția?
Tudor Paul Scripor: Foarte simplu și eficient: prin brevet, mărci înregistrate.
Câte persoane sunt implicate în acest proiect?
Tudor Paul Scripor: Este un nucleu de maxim câteva zeci de persoane, dar ca și membrii voluntari din alte țări vorbim de câteva sute de persoane, dacă nu de mii de persoane nevăzătoare sau nu, din toate domeniile de activitate, toate dormice să ajute la implementarea acestui proiect.
Ce urmează acum? Care e următorul pas pe care îl aveți în vedere?
Tudor Paul Scripor: Următorul pas este să strângem în jurul nostru companii, care să fie pionieri în accesibilizarea și introducerea acestui alfabet acolo unde este nevoie.
Recunoașteri și confirmări ale alfabetului Scripor:
• Tudor Paul Scripor – Global Outstanding Leadership Award, Education 2.0 Conference, Dubai • Martie 2022.
• Asociația Alfabetul Scripor, Organizația Anului, WORLD IDOL 2021, Chance For The Blind Foundation, Polonia • Septembrie 2021.
• Product of the Year 2021, Scripor Alphabet – Manualul pentru învățarea alfabetlui tactil al culorilor, Chance For The Blind Foundation, Polonia • Septembrie 2021.
• Gold Medal and Special Award, Hungarian Inventors Association, ÖTLET CLUB 13 Egyesület, Ungaria • Iunie 2019
• Medalia de Aur și Premiul Special, Societatea Inventatorilor din Banat • Iunie 2019.
• Marele Premiu oferit de Asociația Inventatorilor din Germania, 2019, Scripor Alphabet SRL, Salonul Internațional de Invenții și Inovații de la Geneva, • Aprilie 2019.
• GOLD Medal, Scripor Alphabet SRL, Salonul Internațional de Invenții și Inovații de la Geneva, • Aprilie 2019.
Florian Ionașcu, student nevăzător: ”A cunoaște și interpreta culorile pare ceva de domeniul SF”
“Am tot auzit de acest alfabet al culorilor, însă nu am fost convins de eficacitatea lui până de curând. Mi-aș dori să-l învăț. Această invenție este încă un pas mare spre accesibilitate și incluziune în opinia mea, pentru că asta înseamnă mai multe informații despre ceea ce ne înconjoară, dar și dispariția acestei bariere trainice a culorilor, fapt care va duce, consider eu, la o integrare în societate mult mai bine realizată decât cea de acum. Faptul că a dispărut bariera, mă face să mă gândesc la căderea zidului Berlinului și la Spațiul Schengen, pentru că această invenție face ca granițele dintre lumea noastră și cea a văzătorilor să fie din ce în ce mai puține și mai ușor de străbătut. A cunoaște și interpreta culorile, nevăzător fiind, pare a fi ceva ce ține de science fiction, Însă realitatea e cu totul alta. A demonstrat-o Tudor Scripor, acest Louis Braille al românilor, al cărui efort merită să fie apreciat de toată lumea.”
Sandu Mureșan